Turn The Lights Off

Îmi sună telefonul pe la 2 noaptea.
De-abia ațipisem, între somn și realitate îmi adun toate puterile, mă întind după el și răspund cu sictir.

  Da ...
La celălalt capăt, o domnișoară agitată.
  Alo.. alex?
  Poftim?!
  Alex??
  Nu, greșeală.
Închid. Peste 5 minute, sună iar. Peste alte 2 min, iar... tot aia, cu aceeași placă zgâriată de pick-up, bună de aruncat de la etajul 10.
 Auzi, deșteapta lumii, e greșeală! mai uită-te încă o dată, pe numărul ăla nenorocit. Dacă nu înțelegi, roagă pe cineva să-ți facă o traducere. Nu e așa de scump, știu că-ți permiți. Gândește-te că e o mică posibilitate (riiight..)  să-ți fi dat alt nr. intenționat, poate pur și simplu, nu mai vroia să vorbească cu tine.  Să nu te pună mama dracului să mai suni la mine, s-a înțeles ?!
De draci ce aveam, mi-am aprins o țigară. Îmi sărise tot somnul. După alte câteva minute, îmi sună iar telefonul. Ce credeți?
  ...
  Alex, tu ești?
  ... da, eu sunt. Uite nu pot vorbi, am ceva treaba.
  Oo... ce mai faci, măi? nu-i nimic, te înțeleg. Auzi, dă-l pe marian puțin la telefon.
  (WTF?!) Ți-l dau dar.. ai credit?
  Uhm..de ce?
  Păi, tocmai dă o m**e, îi trebuie ceva timp să termine și să redevină destul de coerent pentru a vorbi cu tine.
A închis. N-a mai sunat.

Bilanț la rece  - uneori, indiferent de anotimp, am senzația  unui frig bizar. Îmi îngheață cuvintele și le sparge în mici fragmente. Zile când  mi-e scârbă de orice expresie pe care o aud, fie ea, chiar și lipsită de vlagă, când am tendința de a  o combate, cu fraze menite  să  taie în carne vie.
Atunci .. nu a fost cazul.