Turn The Lights Off

  De obicei îmi încep ziua cu o cafea și un zâmbet. Urăsc să-mi beau cafeaua singură. Rotocoalele de fum o însoțesc. Ar trebui să mă calmez dar mintea mi-e încăpățânată.
Port cu mine un singur gând. Se roteşte amețitor înăuntrul meu. Ca un țânțar enervant care-mi dă ocoale, pe care-l alung în zadar în timp ce-mi savurează ironic gustul. Un zgomot prelung pe care-l simt vibrând in mine. Numai daca ar fi putut și el să adoarmă. Mi-am pierdut ancora. Simt că nu mă mai pot lega de nimic.
Am în piept un vârtej de ape, cu fiecare zi care trece, îmi neliniștete altă  bucățică din mine. Îl ascult iar și iar... prudența mi-am pierdut-o de mult. Dar am ramas cuminte, cu ochii închiși.
 Cel puțin în aparență. O să mă hrănesc cu superficialitatea care îi doboară  pe ceilalți.  O spectatoare atât de subtilă încât nu-mi vor observa prezența , nici măcar într-o infimă parte. Până în momentul în care  flăcările vor lua locul inundației și vor dansa de nebune în labirintul sufletului meu, fără a se rătăci. Doar atunci, ardoarea îmi va spune ce sunt.

 Da știu.. mi-am omorât inspirația cu pliciul. Promit că următorul articol va fi mai optimist. Sper că micul playlist de mai jos, o să vă distragă atenția într-un mod mai plăcut.