Stillness of the heart
Nu spune te iubesc doar pentru a face liniște. Fericit că ai pășit încă o dată pe trecerea de pietoni și că ești în siguranță. Arată-mi. Fă-mă să percep același parfum prin experiențe diferite. Cu acel freamăt, rebeliune pe care cuvintele rostite nu le-au atins încă. Să nu mai zic vreau acasă . Să știu că sunt acolo. Dimineața când te sărut, să nu te trezești. Să dormi nestingherit afișând un zâmbet cu un milion de înțelesuri. Cuvintele nu sunt atât de prețioase. Înțeleg totul, dar mă prefac naivă. Prefer să-mi fie tradus de privirea înfierbântată și mâinile tale nesătule. Sunt goală. Precum un pahar de cristal. Aștept să mă umpli cu vinul sincerității și nebuniei tale. Să-mi galopezi prin sânge. Să-mi trezești toate simțurile în timp ce îmi atingi pielea și nu te mai oprești din scris. Și dacă plouă, șoptește-mi că ai chef de o plimbare. Lipește-te de mine și îndrăznește să mă cunoști pe de-a întregul. Am o gură răzvrătită care te cheamă.









