Nici măcar eu

 nu mai sunt a mea. Mă infiori, mă impulsionezi.  Mă macini. Nu vreau iubire adevărată, ci detașarea de tot și toate. Sunt atâtea feluri în care pot să te iubesc. Am răbdare. Aștept să mă rupi de lumea asta, să te găsesc apetisant intr-un mod în care explicațiile ar fi de prisos. Nerăbdarea mea te îmbracă, pieptul meu se ridică în incercarea de a atenua amețelile fierbinți. Mă motivez cu fiecare trăire intensă. Mă izolez în toata libertatea pe care o pot avea. Îmi cutreieri fiecare bucățică de piele. Vreau să mă calci cu intensitatea gesturilor tale și să mă citești goală. Un răspuns pe cât de frumos, pe-atât de ferm.
Alerg bezmetică după degetele care-mi răvășesc clipa și se scurg cu nerușinare pe spatele meu, lasând un miros vag de parfum. Nu-mi mai este foame, nici sete... nici somn.  Îmi aștern oboseala pe corpul tău. Vreau sa iau o gură de aer, dar tot ce fac este să gust nebunia buzelor tale. Harta care-mi arată drumul.

Posted by Sasha | la 22:06