In touch with

Condamnă-mă că sunt cum sunt. Că mă pierd ca nesimțita în același labirint de  așteptări, râsete naive și vânare. Dansez un tango sălbatic cu fantasmele sufletului meu. Mă îndepărtez, apoi mă apropii jucăuș. Nu știu ce caut. Știu cu siguranță, că nu vreau să mă opresc. Ador clipa ce pulsează înăuntrul meu . Vreau să-i dau culoarea buzelor mele. Ironic, gesturile care mi-au adus odată zâmbetul pe buze , pot fi aceleași care mi-l vor șterge.
 Acceptă-mă sau ignoră-mă. Oricum o să inventez la nesfârșit sinonime pentru ceea ce simt acum. Dacă aș ști ce e în neregulă cu mine, poate aș avea o scăpare cât de mică. Te privesc iar răsuflarea mi se zvârcolește în vene. Mi s-a făcut un dor teribil de trecut. Acum e liniște din nou. Încerc să-mi încălzesc gândurile pentru noaptea ce o să vină. Mă lupt cu vântul meu. Iar el tot nu dispare.
Ce e de făcut când ești pus în situația de a alege între fericirea ta și nefericirea altuia? It is what it is?

Posted by Sasha | la 22:22