Gând tainic
Suficient de aproape încât să te văd, suficient de departe ca să nu te pot atinge. Stau nemișcată așteptând să mă topești. Cu un zâmbet. O privire. Cu tine. Să mă prinzi la mijloc și să nu-mi mai dai drumul. Să te simt în mine cu toată insolența ta. Pune-mi mâna la gură. N-o să fie liniște. O să mă arcuiesc de plăcere. O să te mușc. O să te gust. Momentele de răceală de altădată, o să mă frigă. Am dat de margine. O lacrimă imi brăzdează faţa. Nu. Nu mă doare nimic. Poate de ciudă. Poate din prea multă așteptare. Poate pentru că te vreau doar pe tine. Poate că vreau să mă rătăcesc, să-ți ascult buzele iar tu să mă dezbraci de cuvinte. Mai mult ca sigur .. Ar fi mai bine să tac. Și-așa, sunt doar vorbe neclare. Tăcere.
Zâmbetul strengăresc mi se așterne în colțul gurii.
"Iar am pus botul."









