Turn The Lights Off

  Tresar. Parcă trebuia să ajung undeva. Încerc să mă ridic dar corpul nu m-ascultă. L-am răsfățat prea mult iar acum îmi face în ciudă. Între somn și realitate, încerc să mușc cu poftă din visul inconștient de miere. În zadar. Așternutul rece îmi excită pielea. O mică revoltă, menită să trezească femeia interioară. Mi-e dor să fur o dimineață întreagă doar pentru noi. Vreau să-mi plimb degetele flămânde pe spatele tău. Să-l dezmierd. Să-l îmbăt cu tachinări. Să-i citesc chiar și ultima picătură de aromă. Te simt ca un zvâcnet înăuntru. Nu, nu sunt sătulă de jocul tău. Glumele tale răutăcioase nu fac decât să mă stârnească. Imposibilul ăsta deghizat e mai apetisant ca niciodată. Arșița trupului meu. O cafea matinală știe să fie cafea doar combinată cu gustul puternic al țigării. Al cărei filtru poți fi doar tu. Vreau să fim doi nebuni goi, nerușinați, care au renunțat de bună voie la sănătatea aparentă. Să-mi alini fierbințeala cu limba ta. O nesimțită împătimită care-mi mângâie gâtul, apoi sânii. Te privesc îndeaproape.  Coapsele mi se-nfioară. Așteaptă să mă aduci toată în tine.  Nu  îndrăznesc nici să mai respir. Fără alte impedimente, privirea îmi fuge singură mai adânc.  Ai sădit un sâmbure de extaz, iar acum îl lași să crească. În tine îmi e liniștea.
  Da, vreau toate astea și ceva mai mult. Dar știi ce? e încă devreme... învelește-mă cu cearșaful încălzit de prezența ta și lasă-mă să hibernez.