Turn The Lights Off

Îți mai amintești nebunule, patima năzdravană din degetele tale ? pielea-mi încă oftează. Mă cunoșteai atât de bine, treceai prin  mine lasându-mi gura apă. Apoi mă hrăneai cu respirația ta răscolitoare. Atunci aveam senzația că știu totul, acum știu ce vreau.
Îți mai amintești orgoliosule, dorul înflăcărat care te tachina până la disperare, când nu-mi sărutai umerii goi? Ne linișteam reciproc gândurile speriate și tremurânde. Ne sărutam cu atâta ardoare încât simțeam că buzele încep să-mi ardă. Cât de bine era și cât de repede s-a consumat totul.
Îți mai amintești încăpățânatule,  lejeritatea cu care îmi presărai fiori pe buze? Mi-ai ascultat tăcerea în timp ce  mâinile tale și-au găsit  puterea să-mi răspundă dincolo de cuvinte.
Îți mai amintești tu zâmbet fugar, de starea de euforie ce mi-ai amprentat-o în suflet? De tensiunea pe care puteai s-o tai cu cuțitul? Ne închideam în lumea noastră cu un răsfăț irezistibil. Vroiam să mă pătrunzi cu totul, să-mi stârnești abisul și să mi-l uzi cu dorințele ce ardeau în misterul nopții.
M-am săturat să mă întrebi de ce? de nesiguranța gândurilor tale.
Poate o să te saturi și tu, și o să încetezi intr-un fel sau altul. Sunt obosită de propriile reguli ...mai am puțin și zic pas. Nu vreau să fiu rea dar .. realitatea asta creată de tine mi-a lăsat un gust delicios amar pe buzele-mi deja extenuate. Mă învălui singură în speranța că, în viitorul apropiat vei fi dispus să înveți din nou intensitatea acestor clipe. Când te voi simți adânc și adevărat, ca un zvâcnet. Când încrederea și mângâierea ta mă vor desface petală cu petală. Când nu-mi vei mai cere imposibilul, vei fi mai mult ca sigur că ți l-am dat.