Turn The Lights Off

Pe parcursul ultimelor săptămâni am experimentat câteva situații, voit provocate de oameni tapați cu bune intenții , care efectiv m-au lăsat mască. Și eu care credeam că nu sunt chiar așa ușor, de șocat.  Personal am cunoscut doar 2 astfel de specimene, însă mi-a fost mai mult decât de-ajuns . Cin' să fie, cin' să fie ?
Ahtiații după atenție, desigur.

Câteodată stau și mă întreb, de ce unii   manifestă așa o exagerată foame de atenție.A formă de socializare în limitele bunului simț, nici nu miroase, însă traducerea e clar universală - pierderea propriului control,  uneori în cel mai urât mod cu putință. Fete, băieți, sau chiar persoane trecute de o anumită vârstă (maturi doar în teorie, practic neajungând nici măcar la stadiul de adolescenți zvăpăiați) care trăiesc, tânjesc , aspiră după următorul gram de atenție. Atunci când lumina reflectoarelor nu este îndreptată asupra lor, încearcă, disperați, să găsească o portiță cât de mică, pentru a se face din nou remarcați. Urăsc  singurătatea iar ideea clipei de respiro nu-și are locul în creierașul lor. În condițiile unui sevraj, își doresc atenția într-un așa un hal, că ar face chiar și ultimul lucru imaginabil numai s-o obțină. Caracterul acesteia, bună sau rea, chiar nu mai contează. Teatrali, cu o exagerată exprimare a emoțiilor, dau dovadă de dramatizare fără margini. Tot timpul trebuie să fie într-o permanentă conversație cu cei din jur, bineînțeles, scopul și sensul discuției nu au o mare  importanță.  Majoritatea și-au însușit arta de a minți, ca pe o a doua natură, iar relațiile cu cei din jur, văzute prin  proprii ochi, sunt mult mai intime față de cum le prezintă realitatea. Vor să epateze și să fie permanent în centrul atenției. Lista poate continua mult și bine.
Și totuși, cu ce cost?
Mesajul din imagine nu poate fi mai clar de-atât.