Te-am visat cu mainile pline de jar, mereu insetate, mereu flamande. Atingandu-ma. Starnindu-ma. Trezindu-mi simturi frugale. Mi-ai dat ce forma ai vrut. Un maraton de centimetri, pe care l-am consumat intens, hipnotic.
Mi-ai incantat narile cu parfumul tau, intr-un mod aproape obscen. Cu privirea serioasa si glasul poruncitor ma indemnai sa-ti vad freamatul, cu atata stapanire de sine. Cu respiratii cu tot. Mi-ai topit degetele în gura ta ameţitoare. Mi-ai cautat cu nesat buzele si m-ai facut sa suspin nerusinat, navalnic, dulce.
Nu vreau sa te schimbi. Ai limitele tale, care te definesc. Din capriciu sau nu.
De un lucru sunt constienta. Tu esti tu. Imi odihnesc ochii iar imaginea ta ma inunda. Am un pumn de piese din acest puzzle, dar nu am rezultatul final.
Si nu, nu vreau sa fii al meu. Vreau sa fii pentru mine.
Posted by Sasha
|
la
01:36
|
Warum? warum? Mein esel ist tot. Warum geschieht dies?
Ich habe klein, klein. Ich verlor Gleichgewicht.... Ja, ich hatte das Gefühl, von die Abstoßung der ersten, die ... "Was Mutter ficken"? und CAH!
Und ja, Icht bin ein berliner.
kidding
Mă întreb deseori ce înseamnă a fi în ritm cu propriul suflet. În adevăratul sens, să-l simt eu inaintea celorlaltora. Nu perfecțiune, doar un fulger orbitor care să-mi străbată trupul, lăsându-mă fără suflare. Să-mi pătrundă adânc în minte și să se joace cu ea. Să se topească și să-mi curgă prin vene. Să adorm simțindu-l . Fără voia mea, să mă revărs în suspine ... mi-e dor de mult prea multe lucruri. Mi-e dor de imaturitatea din mine. De momentele în care îmi lipeam fruntea de a lui și mă treceau fiori simțindu-i răsuflarea pe buze. De clipele de destăinuire în care aflam ceea ce nu știa nimeni. Mi-e dor să spun te iubesc fără a folosi cuvinte. Să nu știu ce riscuri înseamnă visul. Mi-e dor de capriciozitatea murdară care-și făcea apariția numai când vroia ea. Vreau să fiu milionară în idei. Zgubilitice, nesperate dar primite ca un nectar ce te lasă mereu însetat. Și da, mi-e dor de o cafea cu lapte acompaniată de niște biscuiți delicioși. Dacă stau bine și mă gândesc, they're kinda like life. Ori stai cu ei în cafea până-i ia mama naibii, mâna deja începe să te doară de la atâta concentrare, totuși aștepți ceva ce n-o să vină niciodată, ori .. se inmoaie, pofticios din fire, încerci cu toată finețea să-l duci la gură, când deodată pleoșc! eh! dar și când apuci să guști o bucățică, ai și uitat de păpica de bebe cu arome de altădată.
Toate astea le vreau. Dar le vreau mai mult când vor să plece. Vin, pleacă, mă răscolesc, mă frământă. Mă agită și totuși îmi oferă combustibilul necesar pentru o cursă lungă.
Mi-e teamă ca mai târziu, să nu realizez cu stupoare, că ea, clipa, m-a uitat.
Posted by Sasha
|
la
15:38
|
sort of.
Băi, câteodată e atât de liniște încât mă aud șuierând. Fâs fâs fâs fâsss.. bine e vorba de altceva, dar ce contează?! Parcă am un pian în vârful capului care mă face să pierd tot ce se poate pierde. Cheile fosforescente făcute pe comandă, țigările..de-astea am vreo patru pachete dar numai unul il găsesc când mă apucă damblaua. Celelalte le-am pus bine, la loc sigur. Cheful. În ultima vreme , numai când mi se stinge beculețul de fată cuminte își face și el apariția. Murdar din cap până în picioare, transpirat tot, dar cu un rânjet de satisfacție maximă. Îl prind de urechi. Unde mama-mătii umblii la ora asta ? Marș acas'! Pe moment, mă ascultă. Deci e clar. Mi-am prăpădit chiar și ultimul gram de contact cu realitatea. Când colo, ce să vezi? Îngâmfata stă la colț, în întuneric. Nu grăiește nimic. Nada, nothing, rien. Mă holb cu sictir la ea, doar doar mi-o răsti vreo două. Iluzoriu. Nu schițează nici un gest, numai ochii îi licăresc a intenție. O ultima încercare, că deja mi-e lehamite. Băi, musculița nopții! Își ridică o sprânceană semn a interes, dar sincer, arăta de parcă mi-ar fi spus unde o gâdilă. Înfine. Trecem peste.
Ahh.. rouragraala arougraluralllaaa ( vocalizele erau indispensabile)
Ești o nesimțită! Îți place să duci cu preșul. Te joci cu lanterna, în timp ce nouă ne spui cu toată sinceritatea, că e luminița de la capătul tunelului. O curvă de înaltă clasă. Îi încânți pe toți, te freci de cine-ți place, fuți pe cine vrei, când vrei tu și cum vrei tu. Mai nou, ai acumulat experiență și în bdsm. Cică senzații noi.
Nu pot să te contrazic dar nici să-ți dau dreptate. Pentru simplul fapt că descrierea făcută de tine, nu e completă. Sunt reală. Dar .. nu sunt ceea ce crezi tu că sunt. Și, nu sunt o obligație.
...
Dimineața devreme, când ești ciufulită , când ai apucat să dormi numai 5 minute iar de cafea nu te-ai atins, cu un minim efort, pot să-ți aștern pe chip un zâmbet sincer și năstrușnic care să te țină toată ziua. Pot fi o acțiune sau un sentiment. Gustul unor buze somnoroase. O privire cu un milion de înțelesuri, al cărei răspuns îl ai doar tu. Dorul zbuciumat, impregnat de atingerile lui. Imperfecțiunea în toată splendoarea ei. Din cauza mea, te simți sexy într-un tricou lălâi, sau într-o simplă cămașă. Sunt acel ceva, care te face să fii atrasă de un trup. Să-ți pierzi rațiunea. Să-i dorești sufletul . Pentru ca mai târziu, să-l vrei cu totul. Să nu te mai oprești. Dacă ești dispusă să mă vezi, and i mean really see me .. vei face și vei sacrifica orice, în speranța de mai bine. Iar ăsta e doar începutul.
Buun. Stai că m-am prins. Mai nou, vorbești și engleză. Deci până la urmă .. iubirea chiar e universală.
În sfârșit! Tu reprezinți personajul iar eu autorul, însă fără implicarea ta, eu nu am absolut nici o putere.
Ești nebună!!!
Foarte.
Și, te riști ?!
N-o luați în serios. 
Posted by Sasha
|
la
20:44
|
Posted by Sasha
|
la
00:30
|
Postări
